Un blog de Gabriel Elefteriu

 

DESPRE MINE

Sunt National Security Research Fellow la un think tank din Westminster, Londra. Înainte, am lucrat ca Senior Defence Analyst & Consultant pentru o companie privată din sfera industriei de apărare, precum și în alte poziții în domeniul informațiilor comerciale și de securitate pentru diferite companii din City. Am o licență (BA) în War Studies (1st class) și un master (MA) în Intelligence & International Security (distinction) de la King’s College London, unde m-am concentrat în mod special pe securitate spațială și strategie. Sunt de asemenea Asociat al King’s College, inițiator și co-fondator al Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS), și am fost inclus în Top 100 FP Romania/2015 (relații internaționale/securitate).

Toate opiniile de pe acest website sunt cu titlu strict personal.

My other website is here: www.gabriel-elefteriu.com

Notă personală

Acest website funcţionează ca o arhivă personală a articolelor pe care le scriu ocazional pe teme de securitate, apărare şi strategie naţională raportate la România.

Profesional, în viaţa de zi cu zi, lucrez şi sunt implicat în zona de politică externă britanică, la Londra – dar păstrez un interes major legat de România în special şi relaţiile NATO-Rusia în general.

Punctul meu de vedere în legătură cu România este în mod cert unul extern dar cred că distanţa permite o evaluare mai clară şi detaşată de emoţiile, influentele şi prejudecăţile care inevitabil intervin când priveşti lucrurile din interior.

Neavând nici un interes sau implicare politică în România, îmi permit să exprim opinii complet independente şi care pot uneori deranja. Dialogul deschis şi onest este nu numai baza democraţiei, ci şi singura cale de a ajunge – în comun – la cele mai bune concluzii. Nimeni nu are un monopol asupra înţelepciunii; rolul unei dezbateri robuste este de a scoate la suprafaţă cele mai bune idei din toate colţurile comunităţii de specialitate (deşi câteodată nespecialiştii au idei mai bune!) şi a filtra ce nu face sens. Ideile noi și argumentate, chiar cele provocatoare, sunt cel mai bun mod de a împinge dezbaterea înainte – indiferent dacă se dovedesc câteodată incomplete sau incorecte. România are un deficit grav la nivelul dialogului şi dezbaterii publice pe argumente reale – şi asta, la fel de mult ca orice altceva, duce în continuare la decizii mediocre.

„Dezavantajul” unui punct de vedere extern este, presupun, faptul că vine la pachet şi cu diferenţe de gândire şi mentalitate – în bine şi, probabil, şi în rău. Acesta este un fapt. Trăitul în străinătate şi mai ales lucrul îndeaproape cu politicieni din altă ţară – în cazul meu, UK – inevitabil creează aşteptări şi baze de argumentaţie care poate nu întotdeauna sunt transferabile în context românesc. Pe de altă parte, chiar acest lucru în sine poate fi util în economia dialogului public – rămâne la latitudinea fiecăruia să judece.

Scriu acest blog în primul rând din interes pur personal: vreau ca România să devină o ţară puternică, respectată şi de succes, pentru că asta va fi benefic numelui de român – inclusiv mie – oriunde în lume. (Interesul individual este motorul progresului general – în general.) Şi cred că am nişte idei şi o viziune (permanent în lucru!) despre cum România se poate îndrepta spre acel punct, începând cu nivelul politicii externe.

În final, cred că România are nevoie de nişte schimbări de gândire şi de paradigmă absolut fundamentale și concrete, mult dincolo de concepte difuze și confuze gen „schimbare de sistem.” Provocarea va fi realizarea de mari transformări fără mari convulsii, sub semnul colaborării şi compromisului liber, nu al diviziunii şi intransigenței.

Pentru asta, e nevoie de dezbateri deschise, pe argumente (nu pe atacuri la persoană), şi de idei noi. Şi de pragmatism, strategie și mult realism care să demonteze diversele mituri ce ţin România pe loc.

August 2016

MĂ GĂSEȘTI PE SOCIAL MEDIA

CONTACT VIA E-MAIL